Analiză matematică/Topologie pe R

De la testwiki
Versiunea din 12 decembrie 2015 21:21, autor: imported>Strainu (Robot: Înlocuiesc diacritice pentru corectarea diacriticelor)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare

În cele ce urmează se vor studia, pe mulțimea numerelor reale , concepte ca vecinătate, convergență și limită, noțiuni specifice unui spațiu topologic.

Vecinătăți

Ilustrarea vecinătăţii (aε,a+ε) a punctului a

Fie x0 un punct situat pe dreapta reală. Se va numi vecinătate a lui x0 orice mulțime V care conține un interval deschis (a,b) care conține pe x0, deci x0(a,b)V.

Vecinătățile lui x0 posedă următoarele proprietăți:

1) Orice mulțime U care conține pe V este tot o vecinătate a lui x0, deoarece   UV(a,b).

2) Intersecția a două vecinătăți ale lui x0 este tot o vecinătate a lui x0.

3) Oricare ar fi punctele xy de pe dreapta reală, există o vecinătate V a lui x și o vecinătate W a lui y fără puncte comune: VW=.

Dacă x<y, există un număr c astfel încât x<c<y; vecinătățile V=(a,c),W=(c,b),a<x,y<b îndeplinesc condiția cerută, deoarece (a,c)(c,b)=.

În cazul mulțimii numerelor reale, se folosesc de obicei pentru vecinătăți vecinătățile simetrice:

|xx0|<ε sau (x0ε,x0+ε),ε>0.

Mulțimi închise, mulțimi deschise

Un punct x0 este interior unei mulțimi A dacă există o vecinătate (a,b) a lui x0 conținută în A, deci:

x0(a,b)A.

Un punct x0 este exterior unei mulțimi A dacă există o vecinătate a lui x0 ale cărei puncte aparțin lui 𝒞A.

Un punct x0 este punct frontieră al unei mulțimi A dacă orice vecinătate a lui x0 conține puncte ale lui A și ale lui 𝒞A.

Exemplu: Pentru intervalul închis [1,3], punctul x1=2 este interior, x2=3 este punct frontieră, iar x3=4 este punct exterior.

O mulțime care are toate elementele sale puncte interioare se numește mulțime deschisă.

Exemplu: Mulțimile: (a,b),(a,b)(c,d),( unde a,b,c,d,a<b<c<d) sunt mulțimi deschise.

Teoremă. O mulțime mărginită și infinită are cel puțin un punct de acumulare.

Demonstrație. Fie A o mulțime mărginită și infinită de puncte. Fiind mărginită, rezultă că toate punctele sale aparțin unui segment [a,b] cu a,b numere raționale. Se divide segmentul [a,b] în două părți egale cu ajutorul punctului c. Deoarece mulțimea A este infinită, cel puțin unul din segmentele [a,c],[c,b] conține o infinitate de puncte din A. Se notează acest segment cu [a1,b1]. Numerele a1,b1 sunt raționale și b1a1=ba2 ș.a.m.d.

Să presupunem că am găsit două numere raționale an,bn astfel încât segmentul [an,bn] conține o infinitate de puncte din A. Să notăm acea parte cu [an+1,bn+1]. Numerele an+1,bn+1 sunt raționale și:

anan+1<bn+1bn,bn+1an+1=ba2n+1.

Obținem astfel prin inducție completă șirul de intervale:

[a1,b1][a2,b2][an,bn],

unde șirurile de numere:

a1,a2,,an,
b1,b2,,bn,

au următoarele proprietăți:

1) a1a2a3an
2) b1b2b3bn
3) bnan=ba2n pentru orice n,bp>aq,p,q;
4) Segmentul [an,bn] conține o infinitate de puncte ale mulțimii A.

Mulțimea lui Cantor

Primii cinci paşi în construcţia mulțimii lui Cantor

Se consideră un șir de intervale: I0,I1,I2,,In,, definit astfel:

Se ia I0=[0,1]. Se elimină din I0 intervalul din mijloc, (13,23), deci:

I1=[0,19][23,1].

Se continuă procedeul: din fiecare din intervalele [0,13],[23,1] se elimină intervalul din mijloc:

I2=[0,19][29,39][69,79][89,1].

Șirul de intervale I0,I1,I2, are proprietățile:

  1. I0I1I2
  2. In este reuniunea a 2n intervale, fiecare de lungime 3n.

Se definește mulțimea lui Cantor ca fiind  𝒞=nIn.

Teoremă. Mulțimea lui Cantor 𝒞 posedă proprietățile:

a) 𝒞 este mulțime compactă.

b) Mulțimea 𝒞 nu conține intervale.

c) Mulțimea lui Cantor este perfectă (nu conține puncte izolate); în particular, rezultă că 𝒞 nu este mulțime numărabilă.

Demonstrație.

a) Mulțimea 𝒞 este mărginită (inclusă în [0,1]) și închisă (intersecție de mulțimi închise).

b) Din contrucție, rezultă:

𝒞(3k+13m,3k+23m)=,k,m.

Dar orice interval (α,β) conține un interval de forma (3k+13m,3k+23m) dacă m este ales cu condiția 3m<βα6. Rezultă că 𝒞 nu conține intervale.

c) Fie a𝒞 și fie S un interval arbitrar care îl conține pe a; pentru orice n, fie Jn acel interval al lui In care îl conține pe a. Se alege un n0 suficient de mare astfel încât Jn0S. Dacă se notează cu xn acel capăt al intervalului Jn diferit de a, rezultă xn𝒞S,xna,nn0.

Format:Analiză matematică