LaTeX (carte)/Matematică avansată

De la testwiki
Sari la navigare Sari la căutare

Format:LaTeX/Top

Această pagină prezintă trăsături mai avansate ale matematicii din LaTeX. În particular, folosește în mare măsură pachetul Format:LaTeX/Pachet oferit de Societatea Americană de Matematică (American Mathematical Society).

Numerotarea ecuațiilor

Mediul equation numerotează automat ecuațiile.

\begin{equation} f(x)=(x+a)(x+b) \end{equation}

f(x)=(x+a)(x+b)ww(1)

Puteți utiliza de asemenea comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX pentru a eticheta, respectiv a face referințe la ecuații. Sau puteți folosi comanda Format:LaTeX/LaTeX, însă aceasta necesită pachetul Format:LaTeX/Pachet. Iată un exemplu ce vă arată cum puteți stabili referințe cu ajutorul comenzii Format:LaTeX/LaTeX (are ca rezultat 1 pentru ecuația 1), iar apoi cum să folosiți Format:LaTeX/LaTeX din pachetul Format:LaTeX/Pachet (are ca rezultat (1) pentru ecuația 1):

\begin{equation} \label{ec:o-ec} 5^2 - 5 = 20 \end{equation} creează o referință la ecuația \ref{ec:o-ec}.

525=20(1)

creează o referință la ecuația 1.

\begin{equation} \label{ec:erl} a = bq + r \end{equation} unde \eqref{ec:erl} este adevărată dacă $a$ și $b$ sunt întregi, iar $b \neq c$.

a=bq+r(1)

unde (1) este adevărată dacă a și b

sunt întregi, iar bc.

Notă: Pentru afișarea caracterelor românești trebuie să includeți un pachet pentru acestea, cum ar fi Format:LaTeX/Pachet cu opțiunea pentru UTF:

Format:LaTeX/LaTeX

Pentru mai multe informații, vezi capitolul Etichete și referințe.

Pentru ca enumerarea să urmeze tiparul secțiunii sau subsecțiunii curente, trebuie să folosiți pachetul Format:LaTeX/Pachet sau documente din clasa AMS. Apoi scrieți Format:LaTeX/Utilizare în preambul pentru ca enumerarea să corespundă nivelului secțiunii sau Format:LaTeX/Utilizare pentru ca enumerarea să se adapteze nivelului subsecțiunii.

\documentclass[12pt]{article} \usepackage{amsmath} \numberwithin{equation}{subsection} \begin{document} \section{Prima Secțiune} \subsection{O subsecțiune} \begin{equation} L' = {L}{\sqrt{1-\frac{v^2}{c^2}}} \end{equation} \end{document}

L=L1v2c2ww(1.1.1)

Dacă stilul folosit pune puncte după numere, comanda Format:LaTeX/LaTeX în preambul va face ca numărul ecuației din exemplul de mai sus să fie afișat în felul următor: (1.1.1).

Pentru numerotarea la nivelul secțiunii, puteți folosi și comanda Format:LaTeX/Utilizare

Numerotarea la nivelul subsecțiunii cu comanda Format:LaTeX/Utilizare este echivalentă cu versiunea din exemplul anterior, cu condiția ca această comandă să fie în preambul sau înaintea oricăror ecuații.

Notă: Puteți folosi aceste ultime comenzi pentru a schimba numerotarea ecuațiilor în interiorul documentului.

Numerotarea ecuațiilor subordonate

Pentru a numerota ecuațiile subordonate într-un mediu de ecuații numerotate, plasați partea documentului ce le conține într-un mediu Format:LaTeX/Mediu:

\section{Prima Secțiune} \renewcommand{\theequation}{\thesection.\arabic{equation}} \begin{subequations} Ecuațiile lui Maxwell: \begin{align} B'&=-\partial \times E,\\ E'&=\partial \times B - 4\pi j, \end{align} \end{subequations}

Ecuațiile lui Maxwell:

B=×E,(1.1a)E=×B4πj,(1.1b)

Nu uitați că pentru afișarea caracterelor românești trebuie să includeți un pachet pentru acestea, cum ar fi Format:LaTeX/Pachet cu opțiunea pentru UTF:

Format:LaTeX/LaTeX

Formule matematice în modul de afișare aliniate vertical

O problemă des întâlnită cu mediile de afișare (Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu) este lipsa abilității de a se întinde pe mai multe linii. Deși puteți defini liniile individual, acestea nu vor fi aliniate.

Deasupra și dedesubt

Comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX[1] scriu simboluri deasupra și dedesubtul expresiilor. Fără AMS în TeX, același rezultat al Format:LaTeX/LaTeX poate fi obținut cu Format:LaTeX/LaTeX. Acest lucru poate fi deosebit de util pentru a crea noi relații binare:

\[ A \overset{!}{=} B; A \stackrel{!}{=} B \]

A=!B;A=!B

sau pentru a prezenta utilizarea legii lui L'Hôpital:

\[ \lim_{x\to 0}{\frac{e^x-1}{2x}} \overset{\left[\frac{0}{0}\right]}{\underset{\mathrm{H}}{=}} \lim_{x\to 0}{\frac{e^x}{2}}={\frac{1}{2}} \]

limx0ex12x=H[00]limx0ex2=12

Este convenabil să definim un nou operator ce va seta semnul de egalitate cu H și fracția: Format:LaTeX/Utilizare pentru a reduce exemplul de mai sus la: Format:LaTeX/Utilizare

Dacă vreți să scrieți comentarii în anumite părți ale unei ecuații, comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX pot fi mai utile, cu toate acestea, ele au o sintaxă diferită:

\[ z = \overbrace{ \underbrace{x}_\text{real} + \underbrace{iy}_\text{imaginar} }^\text{număr complex} \]

z=xreal+iyimaginarnumăr complex

Câteodată comentariile sunt mai lungi decât formula comentată, ceea ce poate genera probleme de spațiere. Acestea nu sunt înlăturate cu comanda Format:LaTeX/LaTeX[2]:

\[ y = a + f(\underbrace{b x}_{ \ge 0 \text{ conform ipotezei}}) = a + f(\underbrace{b x}_{ \mathclap{\ge 0 \text{ conform ipotezei}}}) \]

Ca o alternativă, pentru a folosi paranteze drepte în loc de acolade, utilizați comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX[2]:

\[ z = \overbracket[3pt]{ \underbracket{x}_{\text{real}} + \underbracket[0.5pt][7pt]{iy}_{\text{imaginar}} }^{\mbox{număr complex}} \]

Argumentele opționale setează grosimea liniei, respectiv înălțimea parantezei drepte: Format:LaTeX/Utilizare

Comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX[1] produc săgeți care se extind pe toată lungimea textului. Din nou, sintaxa este diferită: argumentul opțional (scris cu ajutorul [ și ]) specifică partea de sub săgeată, iar argumentul obligatoriu (între { și }) specifică partea de deasupra săgeții.

\[ A \xleftarrow{\text{așa}} B \xrightarrow[\text{sau așa}]{} C \]

AașaBsau așaC

Pentru săgeți mai extensibile, trebuie să utilizați pachetul Format:LaTeX/Pachet:

\begin{align*} A \xleftrightarrow[sub]{peste} B\\ B \xLeftarrow[sub]{peste} C\\ C \xRightarrow[sub]{peste} D\\ D \xLeftrightarrow[sub]{peste} E\\ E \xhookleftarrow[sub]{peste} F\\ F \xhookrightarrow[sub]{peste} G\\ G \xmapsto[sub]{peste} H \end{align*}

Pentru cârlige:

\begin{align*} H \xrightharpoondown[sub]{peste} I\\ I \xrightharpoonup[sub]{peste} J\\ J \xleftharpoondown[sub]{peste} K\\ K \xleftharpoonup[sub]{peste} L\\ L \xrightleftharpoons[sub]{peste} M\\ M \xleftrightharpoons[sub]{peste} N \end{align*}

Mediile Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu[1] sunt folosite pentru aranjarea ecuațiilor pe mai multe linii. La fel ca în cazul matricilor și tabelelor, Format:LaTeX/LaTeX specifică o linie nouă, iar Format:LaTeX/LaTeX se folosește pentru a indica punctul în care liniile ar trebui aliniate.

Mediul Format:LaTeX/Mediu se folosește la fel ca Format:LaTeX/Mediu sau Format:LaTeX/Mediu:

\begin{align*} f(x) &= (x+a)(x+b) \\ &= x^2 + (a+b)x + ab \end{align*}

f(x)=(x+a)(x+b)=x2+(a+b)x+ab

Pentru a forța numerotarea unei linii specifice, utilizați comanda Format:LaTeX/LaTeX înainte de capătul de linie.

Mediul Format:LaTeX/Mediu este similar, însă numerotează automat fiecare linie, la fel ca mediul Format:LaTeX/Mediu. Se poate face referire la liniile individuale plasând o comandă Format:LaTeX/LaTeX înainte de capătul de linie. Puteți folosi una din comenzile Format:LaTeX/LaTeX sau Format:LaTeX/LaTeX pentru a suprima numărul unei linii date:

\begin{align} f(x) &= x^4 + 7x^3 + 2x^2 \nonumber \\ &\qquad {} + 10x + 12 \end{align}

f(x)=x4+7x3+2x2+10x+12(1)

Notați că am adăugat o anume indentare la a doua linie. De asemenea, trebuie să inserăm acolade {} înainte de semnul + întrucât altfel LaTeX nu va crea spațierea corectă după +. Motivul pentru asta este că fără acolade, LaTeX interpretează semnul + ca pe un operator unar, în locul operatorul binar, după cum este de așteptat.

Acolade care se întind pe mai multe linii

Mai multe caractere Format:LaTeX/LaTeX pe o singură linie vor specifica mai multe coloane, fiecare dintre ele fiind aliniată corespunzător. Dacă vreți ca o acoladă să continue pe linia următoare, faceți următoarele:

\begin{align} f(x) &= \pi \left\{ x^4 + 7x^3 + 2x^2 \right.\nonumber\\ &\qquad \left. {} + 10x + 12 \right\} \end{align}

f(x)=π{x4+7x3+2x2+10x+12}(1)

Dimensiunile celor două acolade devin egale și corespund mărimii tipice a simbolurilor dintre ele prin comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX. Însă deoarece aceste două comenzi apar pe linii diferite, trebuie să le echilibrăm cu comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX. (În mod normal acestea nu sunt necesare dacă formula este pe o singură linie.) Ca o alternativă, puteți controla manual dimensiunea acoladelor cu ajutorul comenzilor Format:LaTeX/LaTeX, Format:LaTeX/LaTeX, Format:LaTeX/LaTeX, Format:LaTeX/LaTeX.

Pentru a potrivi automat mărimea celor două acolade pentru o ecuație înaltă, utilizați comanda Format:LaTeX/LaTeX:

\begin{align} A &= \left(\int_t XXX \right.\nonumber\\ &\qquad \left.\vphantom{\int_t} YYY \dots \right) \end{align}

A=(tXXXYYY)(1)

Mediul Format:LaTeX/Mediu[1] permite scrierea de funcții pe ramuri:

\[ u(x) = \begin{cases} \exp{x} & \text{dacă } x \geq 0 \\ 1 & \text{dacă } x < 0 \end{cases} \]

u(x)={expxdacă x01dacă x<0

La fel ca mai înainte, nu trebuie să aveți grijă de definiția sau alinierea coloanelor, LaTeX va face asta automat.

Din păcate, setează mediul matematic intern la stilul text, ducând la un astfel de rezultat:

a={xdxb2

Pentru a forța stilul de afișare pentru ecuații în cadrul acestei construcții, utilizați mediul Format:LaTeX/Mediu[2]:

\[ a = \begin{dcases} \int x\, dx\\[10px] b^2 \end{dcases} \]

a={xdx[10px]b2

Deseori a doua coloană constă mai ales din text normal. Pentru a o seta la fontul roman normal al documentului, folosiți mediul Format:LaTeX/Mediu[2]:

\[ f(x) = \begin{dcases*} x & pentru $x$ par\\ -x & pentru $x$ impar \end{dcases*} \]

f(x)={xpentru x parxpentru x impar

Alte medii

Deși mediile Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu sunt cele mai utile, sunt multe alte medii ce pot fi și ele de interes:

Mediu Descriere Note
Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu Similar cu Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu Nerecomandat deoarece spațierea este inconsistentă
Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu[1] Prima linie este aliniată la stânga, ultima linie este aliniată la dreapta Numărul ecuației este aliniat vertical cu prima linie, nefiind centrat ca în cazul altor medii.
Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu[1] Ecuații consecutive fără aliniere
Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu[1] Similar cu Format:LaTeX/Mediu, însă aliniază la stânga prima coloană a ecuației și la dreapta ultima coloană
Format:LaTeX/Mediu și Format:LaTeX/Mediu[1] Ia un argument ce specifică numărul de coloane. Permite controlul explicit al spațiului orizontal dintre ecuații Puteți calcula numărul de coloane numărând caracterele Format:LaTeX/LaTeX de pe o linie, la care adăugați 1, iar rezultatul îl împărțiți la 2

Sunt și câteva medii ce nu reprezintă medii matematice prin ele însele, dat care pot fi utilizate pentru a construi structuri mai elaborate:

Mediu matematic Descriere Note
Format:LaTeX/Mediu[1] Permite strângerea laolaltă a mai multor ecuații, care urmează să fie așezate una sub alta și care vor primi un singur număr de ecuație
Format:LaTeX/Mediu[1] Similar cu Format:LaTeX/Mediu, însă folosit într-un alt mediu matematic de afișare
Format:LaTeX/Mediu[1] Similar cu Format:LaTeX/Mediu, însă folosit într-un alt mediu matematic de afișare
Format:LaTeX/Mediu[1] Similar cu Format:LaTeX/Mediu, și la fel ca el, ia un argument adițional ce specifică numărul de coloane de setat pentru ecuații

Spre exemplu:

\begin{equation} \left.\begin{aligned} B'&=-\partial \times E,\\ E'&=\partial \times B - 4\pi j, \end{aligned} \right\} \qquad \text{Ecuațiile lui Maxwell} \end{equation}

B=×E,E=×B4πj,}Ecuațiile lui Maxwell(1.1)

\begin{alignat}{2} \sigma_1 &= x + y &\quad \sigma_2 &= \frac{x}{y} \\[10px] \sigma_1' &= \frac{\partial x + y}{\partial x} & \sigma_2' &= \frac{\partial \frac{x}{y}}{\partial x} \end{alignat}

σ1=x+yσ2=xy(1)[10px]σ1=x+yxσ2=xyx(2)

Ecuații indentate

Pentru a indenta o ecuație, puteți seta parametrul Format:LaTeX/Parametru în clasa documentului, iar apoi să specificați o anumită valoare pentru variabila Format:LaTeX/LaTeX:

\documentclass[a4paper,fleqn]{report} \usepackage{amsmath} \setlength{\mathindent}{1cm} \begin{document} \noindent Formula lui Euler: \begin{equation*} e^{ix} = \cos{x} + i \sin{x} \end{equation*} \noindent Această formulă e foarte importantă. \end{document}

Sfârșitul de pagină în medii matematice

Pentru a sugera sistemului LaTeX să treacă la pagina următoare într-unul din mediile Format:LaTeX/Pachet, puteți folosi comanda Format:LaTeX/LaTeX înaintea unui capăt de linie. La fel ca în cazul Format:LaTeX/LaTeX, Format:LaTeX/LaTeX poate lua un argument opțional între 0 și 4, care denotă nivelul de dezirabilitate de a trece la pagina următoare în acea situație dată. Valoarea 0 înseamnă "se permite trecerea la pagina următoare aici", 4 forțează sfârșitul de pagină. Nici un argument înseamnă valoarea 4.

Ca o alternativă, puteți activa sfârșitul de linie automat în mediile matematice cu comandaFormat:LaTeX/LaTeX. Și aceasta are un argument opțional, care denotă în ce măsură se permite trecerea la pagina următoare în ecuații. În mod similar, 1 înseamnă "se permite sfârșitul de pagină, însă în general se evită", iar 4 înseamnă "treci la pagina următoare când dorești". Puteți împiedica sfârșitul paginii după o linie dată cu ajutorul comenzii Format:LaTeX/LaTeX.

LaTeX va insera un sfârșit de pagină într-o ecuație lungă (cu mediul Format:LaTeX/Mediu, de exemplu) dacă adaugă ceva text în plus cu comanda Format:LaTeX/LaTeX, fără alte comenzi.

Un caz specific de utilizare poate arăta în felul următor:

\begin{align*} &\vdots\\ &=12+7 \int_0^2 \left( -\frac{1}{4}\left(e^{-4t_1}+e^{4t_1-8}\right) \right)\,dt_1\displaybreak[3]\\ &= 12-\frac{7}{4}\int_0^2 e^{-4t_1}+e^{4t_1-8}\,dt_1\\ &\vdots % \end{align*}

Ecuații cuprinse într-un cadru

Pentru o singură ecuație, cu eticheta în afara căsuței, utilizați comanda Format:LaTeX/LaTeX:

\begin{equation} \boxed{x^2+y^2 = z^2} \end{equation}

Dacă vreți ca întreaga linie sau mai multe ecuații să fie încadrate, folosiți un mediu Format:LaTeX/Mediu într-o căsuță Format:LaTeX/LaTeX:

\fbox{ \addtolength{\linewidth}{-2\fboxsep}% \addtolength{\linewidth}{-2\fboxrule}% \begin{minipage}{\linewidth} \begin{equation} x^2+y^2=z^2 \end{equation} \end{minipage} }

Operatori personalizați

Deși LaTeX pune la dispoziție mulți [[../Matematică#Operatori|operatori]] de uz comun, câteodată veți avea nevoie să creați unul nou, spre exemplu pentru a scrie operatorul argmax. Comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX[1] afișează astfel de operatori, versiunea cu stea * setează opțiunea cu underscore dedesubt, ca pentru operatorul Format:LaTeX/LaTeX:

\[ \operatorname{arg\,max}_a f(a) = \operatorname*{arg\,max}_b f(b) \]

argmaxaf(a)=argmaxbf(b)

Totuși, dacă operatorul este des folosit, este de preferat ca noul operator să fie încorporat în sistemul LaTeX, pentru documentul curent. Comenzile Format:LaTeX/LaTeX și Format:LaTeX/LaTeX[1] sunt specificate în preambulul documentului: Format:LaTeX/Utilizare Asta definește o nouă comandă, ce poate fi folosită în corpul documentului:

\[ \argmax_c f(c) \]

argmaxcf(c)

Formatare avansată

Limite

Există anumite setări implicite pentru plasarea indicilor și exponenților. Spre exemplu, limitele pentru operatorul lim se așează de obicei sub simbol, în felul următor:

\begin{equation} \lim_{a\to \infty} \tfrac{1}{a} \end{equation}

lima1a

Pentru a modifica acest comportament implicit, utilizați operatorul Format:LaTeX/LaTeX:

\begin{equation} \lim\nolimits_{a\to \infty} \tfrac{1}{a} \end{equation}

lim\nolimits a1a

Un operator lim în text (în cadrul Format:LaTeX/LaTeX) va plasa limitele pe lateral. Dacă vreți ca argumentul comenzii Format:LaTeX/LaTeX să fie plasat sub limită, folosiți comanda Format:LaTeX/LaTeX, plasată imediat după operator:

$\lim\limits_{a\to \infty} \tfrac{1}{a}$

lim\limits a1a

În mod asemănător, puteți așeza indicii care de obicei sunt plasați lateral:

\begin{equation} \int_a^b x^2 \end{equation}

abx2

deasupra și dedesubtul unui simbol:

\begin{equation} \int\limits_a^b x^2 \end{equation}

abx2

Pentru a seta așezarea implicită laterală pentru toate cazurile unui simbol de însumare (în modul de afișare), adăugați opțiunea Format:LaTeX/Parametru pachetului Format:LaTeX/Pachet. Pentru a schimba așezarea implicită a limitelor intervalului pentru integrale adăugați parametrul Format:LaTeX/Parametru la opțiuni și Format:LaTeX/Parametru pentru a modifica plasarea implicită pentru operatorii named, de genul det, min, lim, etc.

Indici și exponenți

Deși puteți așeza caractere pe poziție de indici sau de exponenți în cazul simbolurilor de genul sumelor cu comanda prezentată mai devreme Format:LaTeX/LaTeX:

\begin{equation} \sum\nolimits' C_n \end{equation}

\nolimits Cn

este imposibil să le îmbinați cu utilizarea tipică a acestor simboluri:

\begin{equation} \sum_{n=1}\nolimits' C_n \end{equation}

n=1\nolimits Cn

Pentru a adăuga atât apostroful, cât și limita la un simbol, trebuie să utilizați comanda Format:LaTeX/LaTeX:

\begin{equation} \sideset{}{'}\sum_{n=1}C_n \end{equation}

'n=1Cn

Este foarte flexibilă, spre example, poate pune litere în fiecare colț al simbolului sumei:

\begin{equation} \sideset{_a^b}{_c^d}\sum \end{equation}

cdab

Dacă vreți să faceți asta pentru un simbol arbitrar, puteți folosi comanda Format:LaTeX/LaTeX din pachetul fouridx:

\begin{equation} \fourIdx{a}{b}{c}{d}{\left(\dfrac{x}{y}\right)} \end{equation}

Indici pe mai multe linii

Pentru a produce indici care se pot întinde pe mai multe linii, utilizați comanda Format:LaTeX/LaTeX:

\begin{equation} \prod_{\substack{ 1\le i \le n\\ 1\le j \le m}} M_{i,j} \end{equation}

1in1jm Mi,j

Text în modul matematic de afișare aliniat

Pentru a adăuga explicații scurte în mediile matematice, folosiți comanda Format:LaTeX/LaTeX:

\begin{minipage}{3in} \begin{align*} \intertext{Dacă} A &= \sigma_1+\sigma_2\\ B &= \rho_1+\rho_2\\ \intertext{atunci} C(x) &= e^{Ax^2+\pi}+B \end{align*} \end{minipage}

Notați că utilizarea acestei comenzi nu schimbă alinierea, așa cum ar face mai multe medii Format:LaTeX/Mediu intercalate.

Modificarea dimensiunii fontului

Se pot ivi unele situații în care să preferați un control mai mare asupra dimensiunii fontului pentru formule matematice. Spre exemplu, mediile matematice în modul text —Format:LaTeX/LaTeX sau Format:LaTeX/LaTeX — afișează implicit o fracție simplă (Format:LaTeX/LaTeX) în felul următor: ab. Într-o asemenea situație, ar fi de preferat ca fracția să fie mai mare, ca în modul de afișare —Format:LaTeX/LaTeX sau Format:LaTeX/LaTeX, dar să-și păstreze poziția pe linia curentă: ab.

O abordare simplă constă în utilizarea unor dimensiuni predefinite pentru elementele matematice:

Comandă Descriere
Format:LaTeX/LaTeX Dimensiunea ecuațiilor în modul de afișare
Format:LaTeX/LaTeX Dimensiunea ecuațiilor în modul text
Format:LaTeX/LaTeX Mărimea primului indice sau exponent
Format:LaTeX/LaTeX Mărimea indicelui sau exponentului următor

Un exemplu clasic în acest sens îl constituie fracțiile continue (deși e mai bine să folosiți comanda Format:LaTeX/LaTeX[1] descrisă în capitolul Matematică):

\begin{equation} x = a_0 + \frac{1}{a_1 + \frac{1}{a_2 + \frac{1}{a_3 + a_4}}} \end{equation}

x=a0+1a1+1a2+1a3+a4

După cum vedeți, pe măsură ce fracțiile continuă, devin mai mici (aici au atins limita Format:LaTeX/LaTeX). Dacă vreți ca dimensiunea să rămână consistentă, puteți declara stilul de afișare pentru fiecare fracție în parte:

\begin{equation} x = a_0 + \frac{1}{\displaystyle a_1 + \frac{1}{\displaystyle a_2 + \frac{1}{\displaystyle a_3 + a_4}}} \end{equation}

x=a0+1a1+1a2+1a3+a4

O altă abordare constă în utilizarea comenzii Format:LaTeX/LaTeX pentru a selecta dimensiunile preferate. Puteți redefini doar dimensiunile Format:LaTeX/LaTeX, Format:LaTeX/LaTeX, Format:LaTeX/LaTeX. Un posibil dezavantaj este că această comandă setează valorile globale, întrucât poate fi folosită numai în preambulul documentului.

Totuși, este foarte ușor de folosit: Format:LaTeX/LaTeX, unde df înseamnă dimensiunea implicită a fontului (pentru documentul curent), da este dimensiunea în modul de afișare (Format:LaTeX/LaTeX), dt dimensiunea în modul text (Format:LaTeX/LaTeX), iar ds dimensiunea corespunzătoare modului Format:LaTeX/LaTeX. Valorile furnizate se consideră a fi date în puncte (pt).

Notă: modificările valorilor globale au loc numai dacă valoarea primului argument corespunde dimensiunii textului din documentul curent. Se obișnuiește de aceea ca în preambul să fie mai multe declarații de genul acesta, în eventualitatea că se va modifica dimensiunea fontului implicit. Spre exemplu: Format:LaTeX/Utilizare

Note


Format:LaTeX/Bottom